CREATIVITATEA

Copiii nostri au dreptul sa-si construiasca propria viata si propria lume in care vor sa traiasca. Creativitatea le da sansa de a-si elibera mintea si sufletul pentru a deveni arhitectii propriilor lor vieti. Educatia care ucide creativitatea este educatia care tine copiii captivi intr-o lume care nu este a lor.

FAMILIA ESTE PARTENERUL NOSTRU IN EDUCATIE

In viziunea noastra, familia este resursa de baza in educatia copilului. Invitam parintii sa ne devina parteneri in educatia copilului lor: sa ne intrebe, sa ne sugereze, sa fie creativi, sa fie deschisi, sa fie curajosi, sa redevina din cand in cand copii pentru a regasi bucuria de a descoperi, de a investiga, de a cauta alaturi de proprii copii. Asa ii vor intelege mai bine, ii vor "simti" mai bine, ii vor "asculta" mai bine si, impreuna, ii vom educa mai bine.

RESPONSABILITATEA

Responsabilitatea educatorului inseamna a face educatie centrata pe copil, educatie care conteaza. Pentru el si pentru comunitatea in care traieste. Lumea se schimba de la un an la altul: tehnologic, social, politic, climatic. Problemele globale care tin de supravietuirea omenirii, inteligenta artificiala, lumea virtuala sunt din ce in ce mai acute si mai prezente in viata noastra. Copiii nostri vor termina scoala in 2040. Cum va arata lumea atunci? Cum ar trebui sa ne educam copiii astfel incat sa devina cetateni globali, performanti si echilibrati emotional? Raspunsul nostru este simplu: educatia pentru un viitor ambiguu trebuie sa inceapa inca din primii ani de viata pentru a permite mintii si sufletului copiilor nostri sa se construiasca autentic si autonom, cu o arhitectura mentala pregatita pentru schimbare.

NATURA ESTE O PUNTE INTRE TRECUT-PREZENT-VIITOR.

Traim intr-o perioada in care resursele naturale ale planetei devin din ce in ce mai problematice pentru omenire. Copiii nostri devin din ce in ce mai instrainati de natura si de problemele ei. Schimbarea de perspectiva de care avem nevoie pentru supravietuire va fi, poate, una dintre temele fierbinti ale viitorului. In viziunea noastra, pentru a intelege natura si schimbarea de care este nevoie in comportamentul omenirii, copiii trebuie mai intai sa cunoasca si sa intre in contact cu natura. Natura este atat de aproape si totusi atat de straina copiilor nostri. Cum ar putea sa vrea sa salveze ceva ce nu cunosc? Cum ar putea sa vada si sa inteleaga pericolul daca noi nu-i educam in sensul asta?

EDUCATIA ESTE UN DREPT AL COPILULUI

Fiinta umana vine pe lume pregatita pentru invatare. Plasticitatea creierului copilului mic este un fapt dovedit stiintific. Motivatia interna pentru a invata despre lume si despre sine in primii ani de viata este, iarasi, un fapt dovedit stiintific. Undeva, pe drumul invatarii, copiii isi pierd aceasta bucurie de a invata. Poate, noi, adultii ar trebui sa reflectam asupra modului in care sistemul de educatie pe care-l oferim copiilor nostri le transforma exuberanta biologica si psihologica a invatarii, atat de naturala in primii ani de viata,  in instrainare, confuzie si demotivare. Copiii nostri au dreptul la o educatie care sa le raspunda nevoii interioare de a gasi un sens drumului lor in viata. Cum putem face asta? Intelegand si acceptand faptul ca suntem diferiti din punct de vedere psihologic: ne intereseaza lucruri diferite, invatam diferit, intelegem diferit, simtim diferit, traim diferit fiecare experienta de viata. Educam copilul pornind de la aceasta realitate a mintii si sufletului lui. Personalizam fiecare experienta de invatare pornind de la interesul lui, il sustinem sa se descopere pe sine si pe ceilalti, acceptand si bucurandu-se si integrand de aceasta diversitate de perspective si de abordari.

JOACA ESTE NU NUMAI DREPTUL COPILULUI, ESTE CEA MAI AUTENTICA FORMA DE INVATARE

Copiii nostri se joaca din ce in ce mai putin. Devin, inca de mici, din ce in ce mai instrainati de mintea, de corpul si de sufletul lor. Timpul acordat jocului liber in sistemul educational este inteles mai degraba ca o forma de relaxare decat ca o forma reala de invatare. Cercetarile au demonstrat exact contrariul. Abilitatile cognitive si emotionale ale copilului se dezvolta mult mai autentic si mai coerent atunci cand copilul se joaca. O poezia invatata pe de rost la varsta de 3 ani ar putea sa nu insemne nimic pentru copil, sa fie doar informatie stocata intr-o celula, fara sa-i gaseasca un sens sau vreun folos pentru viata lui. Transformarea unui bat intr-o bagheta magica, cataratul intr-un copac sau construirea unui castel in noroi pot da copilului atat de multe raspunsuri despre cine este el, ce poate el sa faca, cat poate el sa schimbe, incat bucuria descoperirii va deveni obiectivul pentru care invatarea va capata un sens.

Cum?

ritualuri, rutine, reguli vizuale, joc de rol, proiecte de grup, excursii tematice, grupuri de explorare a naturii.

STAREA DE BINE (WELL BEING) SI CUNOASTERE DE SINE FUNDAMENTALE PENTRU EDUCATIE

Nu putem vorbi despre educatie daca nu luam in calcul dreptul copilului de a se cunoaste pe sine si de a se simti bine emotional si fizic. Cum ar putea copilul sa invete pentru a deveni cineva daca nu se cunoaste pe sine? Ce inseamna pentru el a deveni "cineva"? Cum am putea noi, ca adulti, sa educam copilul daca suntem "orbi" si "surzi" la durerile, framantarile, transformarile corpului si sufletului lui? In viziunea noastra, copilul Odyseey este un intreg. Pentru a-l putea insoti in calatoria invatarii, il intrebam mai intai cum se simte corpul lui ( ii este foame, ii este frig, vrea sa se miste?), apoi il intrebam despre sufletul lui ( e bucuros, e trist, e ingrijorat, ii este frica?) si abia cand vom fi avut toate aceste raspunsuri, vom stim CUM sa-l intrebam: " despre ce vrei sa inveti azi?".