Cum invatam?

Invatarea bazata pe povestire

Spunem, ascultam, inventam povesti in fiecare zi! Pentru ca, in viziunea noastra, invatarea bazata pe povestire este fundamentala pentru dezvoltarea integrata a copilului mic. Povestile sunt, in fond, limbajul care-i permite micului calator sa-si dezvolte imaginatia, sa-si imbogateasca vocabularul, sa-si rafineze gandirea si sa-si gaseasca echilibrul emotional. Orice concept nou, il imbracam intr-o povestire care sa fie relevanta si interesanta pentru copil. Rolul educatorului este sa foloseasca povestirea in majoritatea experientelor de invatare, pentru a permite copilului sa dea sens, coerenta si sa-i mentina "aprinsa" curiozitatea, dorinta innascuta de a descoperi si deslusi mistere.

Pe masura ce cresc, incurajam copiii sa-si povesteasca propriile experiente sau sa-si inventeze propriile povesti pentru a-si forma capacitatea de a structura, de a se simti liberi sa-si imagineze, intr-un context in care noi, ceilalti, le aratam ca merita si ca sunt valorizati pentru ceea ce ei creaza si aduc nou in vietile lor si ale noastre.

 Invatarea bazata pe arte

Artele dau suflet invatarii. Prin arta, copiii integreaza ceea ce afla despre lumea din jurul lor: batand din palme pe ritm, invata sa numere, pictand soarele si luna, dau sens informatiilor despre univers sau cicluri de viata, jucand un rol intr-o poveste, invata despre relatii si despre emotii. Arta ofera atat educatorului cat si copilului acel cadru autentic de invatare despre sine, despre celalalt si despre ceea ce ne inconjoara. Cand copilul creaza, ne spune, de fapt ce stie, ce a inteles si ce simte.

Fiecare "opera de arta" este pentru educator resursa esentiala de a afla despre copil ceea ce el nu poate exprima inca prin cuvinte iar pentru copil este modalitatea prin care isi "descarca" sau "reincarca" universul emotional sau prin care intra in contact cu propriul drum al cunoasterii.

Invatarea bazata pe investigatie

Educatorul Odyssey crede in capacitatea innascuta a copilului de a invata. Rolul nostru, ca educatori, este sa-i oferim contextul de invatare potrivit, pornind in primul rand de la interesul lui,  de la mirarea lui, de la "de ce-ul" lui,  prin care ne invita, atat de sincer, sa-i deschidem portile catre cunoastere. Copilul are propriile teorii, ipoteze despre lume si are dreptul sa-i fie ascultate, reformulate,  explorate pentru a-si gasi propriul raspuns, invatand, astfe, cum sa invete, ce si cat poate descoperi singur si de ce are nevoie pentru a a-si continua invatarea.

Invatarea bazata pe proiecte

Daca prin invatarea prin investigatie copilul descopera un raspuns, prin proiecte, el poate explora in detaliu raspunsul. Copilul mic este un investigator innascut iar rolul educatorului este sa-i creeze contextul sa-si exploreze in detaliu raspunsurile si ipotezele pe care le are despre lume. Chiar si la doi ani, copiii pot invata prin proiecte. Astazi, putem sa ne intrebam de unde vine un anumit sunet, maine putem sa fim arhitectii unui "perete muzical" in care construim, ne imaginam, folosim orice obiect avem la indemana pentru a auzi ce sunet scoate, ce e diferit, cum am putea combina sunetele pentru a crea propria melodie. Cu ce difera sunetul metalului de cel al lemnului? Cu ce difera sunetul produs de o ciocanitoare de sunetul produs de un porumbel? 

Invatarea bazata pe cooperare

Cooperarea, abilitatea de a lucra in echipa, adaptabilitatea sunt unele dintre competentele identificate ca fiind fundamentale pentru secolul XXI. La Odyssey, intelegem ca invatarea are loc in relatie, aceasta presupunand nu numai relatia cu educatorul sau cu familia ci si cu membrii comunitatii. Gradinita este prima experienta de comunitate a copilului. Obiectivul nostru, al educatorilor Odyssey, este sa cream acel mediu de invatare in care copilul sa simta ca vrea sa se integreze si sa apartina. Ideea de a "apartine" este esentiala pentru dorinta copilului de a-si dezvolta abilitatile de cooperare, empatie si de respect fata de sine si fata de ceilalti.

Invatarea experientiala autentica

Copiii au nevoie sa pipaie, sa miroase, sa se intrebe, sa incerce, sa greseasca, sa construiasca si sa reconstruiasca pana isi gasesc propriile raspunsuri. Copiii au dreptul la contexte autentice de invatare, relevante pentru ei, avand in centru dorinta lor naturala de a explora, de a se intreba, de a-si formula si testa ipoteze. Furnizarea unor raspunsuri neadaptate capacitatii lor de a intelege, invatarea pe de rost, contactul redus cu mediul pot diminua si inhiba una dintre cele mai fascinante capacitati innascute a fiintei umane : reflexivitatea, interpretarea cu sens a proriei experiente de viata. 

Orice concept abstract, orice relatie de cauzalitate, cunoasterea de sine si de ceilalti sunt mai usor de inteles atunci cand sunt experimentate practic, copilul antrenandu-si intreg corpul, emotia si cognitia pentru a deslusi raspunsul. Acel raspuns este cel care da valoare efortului propriei cautari si contureaza atitudinea fata de invatare care poate dura o viata intreaga.